S-au dus zilele lungi ale verii, când asfinţitul se lăsa târziu, încet, după o zi cu arşiţă. Odată cu toamna, tot mai stăpână peste natură, zilele s-au scurtat şi deja ducem dorul căldurii de astă vară.
Covorul de frunze ce cad din copaci este tot mai gros. Razele soarelui sunt tot mai firave… Doar paşii se mai aud peste frunzele foşnitoare căzute pe pământ. Ziua se scurge încet, încet, printre ramurile copacilor, tot mai golaşi… E multă linişte în jur… Linişte… Amurgul zilei este mult mai grăbit, iar soarele coboară repede, lăsând degrabă loc nopţii. Răcoarea se-nteţeşte, grăbindu-ne spre casă, unde vom petrece mult mai mult timp de-acum încolo, căci plimbările în natură vor fi tot mai scurte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu