"Multumesc "si"te rog" ...........

"Multumesc "si"te rog" .............. sunt doua cuvinte magice...deschid porti si aduc lumina pe fata celui care le rosteste! Daca folosesti aceste doua mici cuvinte, vei transforma o pretentie intr-o cerere si oamenii vor fi mult mai bucurosi sa te ajute. Nu trebuie sa uitam ca politetea nu se rezuma doar cand suntem in societate sau in biserica. Cu toate ca suntem extrem de apropiati cu membrii familiei incat nu simtim nevoia de politeturi, un "Te rog" si "Multumesc" spus prietenului sau colegului vor face sa apara un zambet pe fata. Si lumea este atat de saraca in zambete. Demult uitaram vorbe ca "iti multumesc", "cu placere", "o zi buna" ,"imi cer scuze", "incantata de...". De foarte mult timp am inecat in negura amara a vremurilor uzul cuvintelor gentilete, cordialitate, amabilitate, politete. Ce mai sunt ele si pe cine mai intereseaza astazi cand singurele cuvinte de pe buzele tuturor sunt bani, politica, guvern, masuri de austeritate, pensii, instinct de autoconservare. Mi s-a intamplat adesea sa aud si sa vad totodata exprimata pe fata multora insemnatatea unei fraze ca "scuzele nu imi tin de foame" sau la locul de munca "daca seful imi spune 'multumesc pentru efortul depus', acest lucru nu imi plateste chiria"...si toate acestea pentru ca astazi totul se cantareste in recompense materiale...... Cam asa se traduce astazi acest gest pentru oameni care se regasesc, din ce in ce mai rar, in ipostaza unor asemenea mici recompense imateriale care chiar iti pot face o zi mai buna. Pe de-o parte sunt cei care le primesc, dar nu le valorizeaza, pe de alta parte sunt cei care tanjesc dupa ele si nu le primesc. Am observat, ca multi altii inaintea mea, reactiile vanzatoarelor si ale altor comercianti cu care intru in contact atunci cand ii solicit. Nu mereu disponibili in a-ti oferi cele mai bune servicii, poate si coplesiti de probleme diverse, unii dintre ei chiar paralizeaza cand vine o persoana si ii roaga frumos sa ii ajute intr-o problema, iar la sfarsit daca mai si multumesti frumos, completand cu un zambet sincer si o urare de zi buna, deja se buimacesc si nu stiu cum sa reactioneze. "Ii inteleg pe oameni: sunt tristi, abatuti, impovarati cu probleme, nu le mai arde sa se gandeasca si la asta". Eu, care nu ezit nici o clipa sa multumesc de cate ori am ocazia, m-am lovit de instaurarea paraliziei si de un moment oarecum al uitarii; eu zic zambind...vanzatoarei (ce-i drept nu zambesc mereu, de data asta insa am facut-o) "va multumesc frumos. o zi buna sa aveti", iar ea, cu ochii mari, usor confuza, ramane stana de piatra si ca un copil care parca a uitat poezia, asa ca sta cateva secunde sa isi aminteasca ce trebuie sa spuna, balbaie oarecum rusinata "cu placere. si dvs la fel", si pana sa ies pe usa, am vazut schitandu-se un usor zambet. Poate nu valoreaza mult, dar e un zambet si ar trebui sa il pretuiasca ca atare, decat grimase reci, triste, ar trebui sa prefere zambetele unor momente confortabile, placute, atat de simple!!!!