Mi-e greu !

Mi-e greu! De câte ori ai spus asta în ultima lună? Dar în ultimul an? Banii de vacanță nu sunt destui, vecinul de la doi parchează mai mereu în locul tău, stai la etajul patru și parcă la numărul scărilor se adaugă și numărul anilor înmulțit cu doi. Vreau doar sa va propun un exercițiu de imaginație. Cât de greu ar fi dacă peste tot greul vieții de zi cu zi (real și prezent în viața fiecăruia dintre noi) ar trebui să facem față tuturor încercărilor legați la ochi? Dar dacă s-ar întâmpla ca cineva să ne lege de mâini sau de picioare? Și nu, nu am spus-o la modul figurat. Este o întrebare grea, nu? Scriu gândindu-mă că viața ne-ar putea duce pe fiecare dintre noi într-o altă situație decât cea în care suntem acum. Și scriu pentru că greul are pentru fiecare o altă semnificație. Știu că vocea mea este mică și că scrisul meu va ajunge la puțini oameni. Dar mai multe voci nu s-ar putea face oare mai ușor auzite? Astăzi îndrept un gând bun către fiecare dintre oamenii care au o dizabilitate. Și speranțe pentru ziua când cuvintele solidaritate și empatie vor fi vorbe firești pe buzele noastre, nu doar cuvinte goale rostite conjunctural. La mulți ani cu sănătate, tuturor! "Ma inclin in fata lor si mi-e rusine pentru toate momentele in care am spus sau am gandit ca mi-e greu"