Te-am cautat mereu, mereu
Si-n lumea toata am colindat
Si in sanul ei nu te-am aflat
Si in dorul meu de Dumnezeu
Plangand te cautam mereu,
Caci duhul meu dorea odihna
Si negasind-o n-avea tihna.
Te-am cautat in avutii,
In haine, case, bogatii,
Si-n scoli inalte te-am catat
Dar Doamne nu te-am mai aflat.
Si ostenit am plans din greu
Si zi si noapte tot mereu
Dar nimeni nu m-a inteles
De ce plangeam atat de des.
Tacut priveam adeseori spre luna, soare si spre nori..
Apoi catam mai sus spre ele: O nu cumva imi sunteti voi Stapanul meu?
Iar ele apoi ma-ncredintau mereu, mereu,
Ca 'nu-ti suntem noi Dumnezeu!'
Ci de voiesti sa il intalnesti
In tine cata sa-l gasesti!
In tine cata deci acum,
Iar nu in lume sau pe drum"
Si-am plans atunci de bucurie
Si de-o nespusa veselie
Caci nu stiam Stapanul meu,
Ca-n mine este Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu