Timpul

Varsta trupului e una, varsta sufletului e alta; dar mai puternică şi mai frumoasă decat varsta sufletului conştient de iubire nu-i nici o altă varstă în această viaţă omenească. Copilul, adolescentul şi chiar tanărul poartă în interiorul lor iubirea, doar că ei nu ştiu asta şi de aceea o caută permanent în afară, în lume, în altul, în iubiţi şi-n iubite, în mame şi-n taţi, în străini, în lucruri, în toate formele trecătoare, al căror sens pare a fi în mod fundamental unul singur; să-ţi arate că fără tine nu există iubire. Iubirea distruge şi ucide bătraneţea, iubirea vindecă bătraneţea; iată ce idee minunată! Sufletul, care iubeşte şi-i conştient de starea lui, poate chiar să materializeze în trup starea sa de tinereţe şi acesta-i un proces real, e o stare de fapt. Priviţi doar către bătranii îndrăgostiţi, să vedeţi cum obrajii lor roşesc şi cum din ochi li se nasc valuri de căldură, de tandreţe, de pace, de bucurie, cum lumina aceea interioară revitalizează celulele pentru ca, în cele din urmă, să atenueze ridurile şi să aştearnă pe chipul bătranului seninătatea şi frumuseţea halucinantă a unui adolescent! Asta-i, poate, taina ce-a fost sădită de Dumnezeu în lăuntrul nostru, cheia rentoarcerii noastre prin varste. Să iubim, să gandim binele celorlalţi, să aruncăm din noi egoismul, ciuma invidiei, a urii, a răutăţii, a deznădejdii şi a deprimării şi să privim permanent către lumea aceasta cu bucuria şi cu dragostea unui copil. Pentru sufletele noastre anii să se măsoare invers, să devenim mai tineri cu un an la acest revelion şi să producem o asemena revoluţie a trecerii timpului doar...iubind, doar alegand să ne abandonăm Egoul, care tulbură şi vede doar întristare, declin şi suferinţă! În sufletele noastre e ceasornicul care măsoară timpul de la bătraneţe la tinereţe, de sus în jos şi, pe măsură ce iubim şi suntem conştienţi de starea noastră, trecerea timpului în plan fizic sfarşeşte prin a se arăta ca o iluzie, ca o amăgire, în care am fost aruncaţi doar pentru a ne aminti că nu suntem muritori, să sufletul nostru nemuritor îşi poate aminti adevărul, trăind în starea sa reală, în singura stare reală a existenţei; iubirea!

articole de d-na Maria Timuc